2014/06/06

Mihnea dixit (83)

În faţa blocului, îngerul se juca într-o groapă de nisip improvizată în spaţiul nebetonat ce s-ar fi dorit cândva, acum vreo 30 de ani, să fie un fel de grădini ale Semiramidei înălțate în gradene. N-a mai ajuns să fie ce ziceam c-or furat românii betoanele prefabricate ce-ar fi trebuit cocoțate unele peste altele. Asta e. Destinul ei a fost să fie o simplă groapă de nisip plină de copii şi nu ditamai ghiveciul de buruieni umplut cu  peturi şi ambalaje şi coji de seminţe. Aşa! Lângă Mihnea, alt băieţel, coleg de-al lui de la grădinisă. Umpleau un camion de jucărie cu nisip şi-l descărcau la 15 centimetri mai la dreapta.
Lucrau în echipă: Mihnea comanda şi băieţelul executa. Eficienţă maximă şi fără certuri. Colegul lui nici crâcnea, chiar dacă uneori comenzile se băteau cap în cap.
- Asiaa, asiaa!  (Ăstea erau încurajări din partea îngerului, un fel de „aşa, aşa, hai că-i bine, continuă!”) Mai bagă nisip... (Băieţel nici nu apuca să mai bage, că venea altă comandă) Stai. Gata, opreste-te. Porneste motorul... (Băieţelul dădea să plece-n trombă cu camionul de nisip) Heiii, nuuu! Încă o dată, tu nu ausi că n-o pornit? (Normal, copilul n-avea de unde să audă, dacă era camion fără motor, da’ se prefăcea că-l mai porneşte o dată) Asiaaaa... Du-te la muntele de nisip... Asiaa! Nuuuu, nu acolo!!! Se faaasi? În partea aialaltă trebuia... Asia! Acum descarcă...
Io stăteam în fund lângă el şi-mi muşcam buzele să fiu om serios şi să nu le stric joaca. Da’ la un moment dat nu m-am mai putut abţine şi am exclamat ceva de genul „mânca-ţi-aş guriţa ta, îngerule!!!”. La care colegul lui s-a oprit din joacă şi l-a întrebat pe Mihnea: „de ce zice Tati tău așa aşa?”... Răspunsul a fost unul extrem de concis şi de modest:
- Pentru că-s frumos, de-aia!!!

Indicatoare (1)