Pe drum... 27 iulie 2014
2014/07/29
2014/07/28
Pe drumuri (7)
În Cheile Cernei (HD), Munţii Poiana Ruscăi... Mă rog, la podul natural de pe Cerna, în locul numit de localnicii din Hăşdău (comuna Topliţa), "La Tunel"... 27 iulie 2014
2014/07/19
Inamicu' lu' Felie (3)
Despre cum invidia îl macină pe Felie
După ce ne-am
trezit din somnicul de după-amiază, am dat să ieşim afară. Nici că se putea, deoarece
era perioada aia a secetei de vară în care plouă de zici că toarnă cu găleata,
în fiecare zi, ore în şir, săptămâni de-a rândul. Vorba unei colege de-a lu’
Tati meu, care a împărţit timpul unei zile în trei „înainte
de ploaie, în timpul ploii și după ploaie”, eram chiar, da’ chiar în timpul
ploii. Care timp al ploii la Deva ţine infinit de mult. Dar oricum, muuuuult
mai puţin decât la Hunedoara! Adică „infinit minus ceva”, ceva reprezentând
câteva ceasuri...
Într-un târziu, ploaia s-a potolit într-un asemenea hal încât puteai
merge prin ea fără să-ţi spargă umbrela. Am luat-o pe Mama Dica la şuturi să
ne-mbrace odată şi să merem la Tati meu. Eram îngrijoraţi. Babalîcu’ tocmai
ce-mplinise 41 de ani de câteva zile şi era deprimat că toată lumea râde de el.
Şi am avut dreptate!!!
Când am ajuns acasă, Tati meu plângea ca un copil. Adevărul e că la
minte nu-i departe. Dar, totuşi, ne-o întristat tristeţea lui. Oricum are el
ochii mari, dar acum erau bulbucaţi de-a binelea. Culoarea lor cameleonică nu
putea fi zărită prin pânza de lacrimi. Trei nasturi şi câteva rânduri de
cusături săriseră deja de pe cămaşa lui aia bună, de duminică, de la atâta
plâns cu sughiţuri. Iar două arcuri de la canapea se rupseseră, din aceaşi
cauză...
L-am luat în braţe şi am dat să-l liniştim. L-am întrebat de ce plânge,
că doar Steaua şi Simona Halep tocmai câştigaseră. Iar Dinamo încă se
pregăteşte de Liga Campionilor, deci nu are cum să pice cu ea în grupele UCL. Apoi
„Syncreto” are încă o grămadă de fani şi numărul lor e în creştere. În plus,
cred că Dacia Orăştie mai există, chiar dacă Messi a mai furat un balon de aur
la mondiale. Oricum, asta ultima e chiar de râs, că l-o costat 53 de milioane
de euro furăciunea! Nu pe Tati meu l-o costat atât, ci pe ameţitu’ de Messi...
...Replica lu’ Tati meu a fost colosală! Cică plângea din cauza lu’
Felie! Repet: a lu’ Felie!!! A Supermotanului!. A celui care până mai deunăzi
îl făcea să râdă până uita de noi să ne mai aprindă becul la baie ca să facem
pişu. A celui a căror mesaje aveau întîietate la citit pe FB. A celui care l-o
linguşit până era să leşine Tati meu de fericire. Dar acum arama a ieşit la
suprafaţă. I-am cerut la Tati meu să ne-o arate. Era o chestie vagă, cum că
Tati meu şi-o tras o ţară numai a lui ca să facă nudism. Tati meu nudism? Felie
a traso-n bară. Că Tati meu şi când face duş singur de pudic ce e stă cu
chiloţii pe el.
L-am
îmbrăţişat şi pe Tati meu şi i-am zis să steie liniştit. Că noi ştim că n-are
nici o ţară. Şi oricum, chiar dacă ar avea, ne-am bucura că doar ne-ar rămâne
moştenire. Singurul amendament la consolare a fost să nu se apuce totuşi de
făcut nudism prin Deva, că o se ne crape obrăjorii de ruşine la grădiniţă, la
toamnă.
2014/07/12
2014/07/10
Locuri de dormit (1)
În hamac, într-un cătun părăsit numit "La Poieniţe", sau cam aşa ceva, pe drumul (DJ 706) ce leagă Visca (din comuna Vorţa) de Ţebea (din comuna Baia de Criş), HD... 7-8 iulie 2014
2014/07/06
Inamicu' lu' Felie (2)
Cum să te trezeşti dimineaţa
A doua zi,
dis-de-dimineaţă, lu’ Tati meu îi trecuseră toate pandaliile. Nouă nu!!! Că
eram încă în dubi dacă Jerry apucase ori ba să-i deie cu cratiţa drept între
urechi lui Felie. Sau lui Tom. Că sub acest nume s-o deghizat Felie în desenele
animate.
Prin urmare, când
ne-o văzut că am făcut ochişori, pe Tati meu l-o apucat pupatul şi văitatul.
Că, cică, „ceeee faaaaaci, Îngeru meeeeeeu?”. Pupic. „Te-ai treeeeezit,
Sufletuuuu lu’ tati?. Pupătură. „Nu vrei să faci pişu acum?”. Oftat, însoţit de
un pupoi cât toate zilele, cu plescăit ... Chestii din astea. Dulcegării şi
lacrimogenităţi. Care pe noi ne lasă indiferenţi. Sau ne menţin somnoroşi. Nici
măcar nu l-am băgat în seamă. Am făcut doar un semn cu deştiu’ arătător de la
mâna stângă spre televizor. Tati meu a sărit ca ars. I-a tras un pumn la
telecomandă şi desenele au pornit instantaneu.
Ce-am văzut acolo
ne-a îngrozit. Ne-am ridicat direct în funduleţ. Dacă am fi purtat ochelari,
ochii ne-ar fi sărit prin rame şi ar fi spart lentilele. Căci la televizor o
mâţă punea capcane că să-i nimicească cariera politică şi să-i fure averea unui
impecabil motan de afaceri. Adică Bahmuţanca voia să-i pună laba pe gunoiul de
căcat a lu’ Prigoană. Abia când Tati meu a schimbat programul, ne-am dat seama
că ălea nu erau desene, ci doar un program jegos de ştiri mondene.
Ne-am liniştit,
dar nu ne-am calmat. Am refuzat lăpticul. Tati meu ne-o întrebat de ce suntem
iritaţi. I-am zis că din cauza lu’ Felie. Şi i-am mai zis că... dacă nu ne zice
adevărul..., adică cine e Felie... cum l-o cunoscut..., cum o ajuns să
vorbească cu el pe feisbuc..., de ce râde el de ce scrie o mâţă... NOI ne mutăm
la MAMA. Bine, şi la Bunicu, că Mama stă cu Bunicu, fiind nevasta lui de câteva
decenii. Adevărul e că noi oricum stăm mai mult acolo, da’ aici e vorba de
ameninţare. Iar Tati meu a căzut în plasă. O recunoscut tot, ca fraieru’...
Până l-a urmă şi-o
cerut şi scuze. O zis că nu mai face aşa ceva. Decât cu acordul nostru. Noi, ca
fraierii, am zis că da, îi acceptăm scuzele. Şi ăsta al nostru, Tati meu cum ar
veni, s-o dus direct la calculator să vadă ce-o mai scris Felie. Iar Super Motanul
cică se pregătea de meci. Se dădea nu-ş ce partidă Olanda – Costa Rica în
reluare.
Şi din răzbunare noi iar
am făcut pişu pe balamalele de la uşa de la baie!!!
2014/07/05
Inamicu' lu' Felie (1)
În război cu Tati meu
De câteva zile am
băgat de seamă că Tati meu iubeşte mâţele! Inadmisibil, deoarece nouă ne plac
căţeii. Bine, nu luaţi cuvântul iubire la sensul propriu! Şi nici cuvântul mâţe
la figurat! Şi nici... OK! Nu mai insist. Ideea e că Tati meu râde ca nărodul
de ce scrie unu’ Felie. Nu, nu e felie ăla care scrie, ci un biet motan de
felul lui.
Noi am răbdat cât
am răbdat să-l vedem bine-dispus pe Tati-meu, dar totul are o limită.
Alaltăseară pe noi ne scăpa pişu. Aşa că am strigat la Tati-meu să ne aprindă
becul la baie, că doar patul în care dormim nu-i oliţă de noapte. Ăla nimic!.
Stătea singur pe balconul mic, la calculator, şi râdea la ce scrisese Felie.
L-am întrebat de ce râde aşa, fără motiv. El se sufoca şi-şi dădea singur palme
după cap. Ne-o minţit cu neruşinare că nu râde, că se uită doar cum iau bătaie
negrii ăia de francezi de la nişte arieni de nemţi. Că de erau români, le zicea
lumea ţigani de-a dreptul.
Deci. Am insistat
să se aprindă becul. Tati meu râdea într-una la Felie. N-o percutat deloc. Însă
nici noi n-am stat să negociem cu Tati meu. Am făcut pişu direct la balamaua de
jos a uşii de la baie. Apoi ne-am dus să ne uităm la desene. Şi ne-am răzbunat
crunt după ce-am luat o palmă peste bucuţe c-am făcut pişu pe bunătate de uşă.
Am ţinut cu Jerry. L-am lăsat pe Tati meu să ţină cu Tom. Sau cu Felie. Oricum,
Jerry l-a căsăpit în bătăi pe Felie deghizat în Tom. Tati meu era bona aia
neagră căreia i se văd doar picioarele păroase şi mestecăul de mămăligă cu
care-l altoieşte pe Felie când nu-l prinde pe Jerry că fură mâncare din
frigider. Bine, Tati meu nu are bulane aşa groase şi negre. Şi nu poartă nici
fustă. Cel puţin nu când îl vedem noi!
Jerry l-a făcut
praf pe motan. Am început să râdem noi. Tati meu n-a gustat râsul nostru. Dimpotrivă,
i-a cam pierit lui râsul în timp ce făcea curat în faţa băii. Aşa că ne-o
pedepsit şi ne-o închis televizorul. Motivul: cică era ora de culcare. S-o creadă
el că ne poate minţi cum vrea. Aşa că nici noi n-am mai râs, ci am început să
urlăm a plâns. Să facă bine să dezbumbe televizorul. I-am promis la Tati meu,
că dacă nu dă drumul la televizor să văd cum Jerry îl snopeşte în bătaie pe
Felie, io nu mă mai duc la grădiniţă.
Tati meu n-o dat drumul
la televizor şi noi ne-am ţinut de cuvânt: nu ne-am mai dus la grădiniţă.
Oricum e deja vacanţă! Dar s-a pornit un război!!!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)