2014/07/19

Inamicu' lu' Felie (3)



Despre cum invidia îl macină pe Felie

După ce ne-am trezit din somnicul de după-amiază, am dat să ieşim afară. Nici că se putea, deoarece era perioada aia a secetei de vară în care plouă de zici că toarnă cu găleata, în fiecare zi, ore în şir, săptămâni de-a rândul. Vorba unei colege de-a lu’ Tati meu, care a împărţit timpul unei zile în trei „înainte de ploaie, în timpul ploii și după ploaie”, eram chiar, da’ chiar în timpul ploii. Care timp al ploii la Deva ţine infinit de mult. Dar oricum, muuuuult mai puţin decât la Hunedoara! Adică „infinit minus ceva”, ceva reprezentând câteva ceasuri...
Într-un târziu, ploaia s-a potolit într-un asemenea hal încât puteai merge prin ea fără să-ţi spargă umbrela. Am luat-o pe Mama Dica la şuturi să ne-mbrace odată şi să merem la Tati meu. Eram îngrijoraţi. Babalîcu’ tocmai ce-mplinise 41 de ani de câteva zile şi era deprimat că toată lumea râde de el. Şi am avut dreptate!!!
Când am ajuns acasă, Tati meu plângea ca un copil. Adevărul e că la minte nu-i departe. Dar, totuşi, ne-o întristat tristeţea lui. Oricum are el ochii mari, dar acum erau bulbucaţi de-a binelea. Culoarea lor cameleonică nu putea fi zărită prin pânza de lacrimi. Trei nasturi şi câteva rânduri de cusături săriseră deja de pe cămaşa lui aia bună, de duminică, de la atâta plâns cu sughiţuri. Iar două arcuri de la canapea se rupseseră, din aceaşi cauză...
L-am luat în braţe şi am dat să-l liniştim. L-am întrebat de ce plânge, că doar Steaua şi Simona Halep tocmai câştigaseră. Iar Dinamo încă se pregăteşte de Liga Campionilor, deci nu are cum să pice cu ea în grupele UCL. Apoi „Syncreto” are încă o grămadă de fani şi numărul lor e în creştere. În plus, cred că Dacia Orăştie mai există, chiar dacă Messi a mai furat un balon de aur la mondiale. Oricum, asta ultima e chiar de râs, că l-o costat 53 de milioane de euro furăciunea! Nu pe Tati meu l-o costat atât, ci pe ameţitu’ de Messi...
...Replica lu’ Tati meu a fost colosală! Cică plângea din cauza lu’ Felie! Repet: a lu’ Felie!!! A Supermotanului!. A celui care până mai deunăzi îl făcea să râdă până uita de noi să ne mai aprindă becul la baie ca să facem pişu. A celui a căror mesaje aveau întîietate la citit pe FB. A celui care l-o linguşit până era să leşine Tati meu de fericire. Dar acum arama a ieşit la suprafaţă. I-am cerut la Tati meu să ne-o arate. Era o chestie vagă, cum că Tati meu şi-o tras o ţară numai a lui ca să facă nudism. Tati meu nudism? Felie a traso-n bară. Că Tati meu şi când face duş singur de pudic ce e stă cu chiloţii pe el.
L-am îmbrăţişat şi pe Tati meu şi i-am zis să steie liniştit. Că noi ştim că n-are nici o ţară. Şi oricum, chiar dacă ar avea, ne-am bucura că doar ne-ar rămâne moştenire. Singurul amendament la consolare a fost să nu se apuce totuşi de făcut nudism prin Deva, că o se ne crape obrăjorii de ruşine la grădiniţă, la toamnă.

2014/07/10

Locuri de dormit (1)

În hamac, într-un cătun părăsit numit "La Poieniţe", sau cam aşa ceva, pe drumul (DJ 706) ce leagă Visca (din comuna Vorţa) de Ţebea (din comuna Baia de Criş), HD... 7-8 iulie 2014


Fiare, bestii, buruieni (1)

Un arici traversând drumul...


2014/07/06

Inamicu' lu' Felie (2)


Cum să te trezeşti dimineaţa

A doua zi, dis-de-dimineaţă, lu’ Tati meu îi trecuseră toate pandaliile. Nouă nu!!! Că eram încă în dubi dacă Jerry apucase ori ba să-i deie cu cratiţa drept între urechi lui Felie. Sau lui Tom. Că sub acest nume s-o deghizat Felie în desenele animate.
Prin urmare, când ne-o văzut că am făcut ochişori, pe Tati meu l-o apucat pupatul şi văitatul. Că, cică, „ceeee faaaaaci, Îngeru meeeeeeu?”. Pupic. „Te-ai treeeeezit, Sufletuuuu lu’ tati?. Pupătură. „Nu vrei să faci pişu acum?”. Oftat, însoţit de un pupoi cât toate zilele, cu plescăit ... Chestii din astea. Dulcegării şi lacrimogenităţi. Care pe noi ne lasă indiferenţi. Sau ne menţin somnoroşi. Nici măcar nu l-am băgat în seamă. Am făcut doar un semn cu deştiu’ arătător de la mâna stângă spre televizor. Tati meu a sărit ca ars. I-a tras un pumn la telecomandă şi desenele au pornit instantaneu.
Ce-am văzut acolo ne-a îngrozit. Ne-am ridicat direct în funduleţ. Dacă am fi purtat ochelari, ochii ne-ar fi sărit prin rame şi ar fi spart lentilele. Căci la televizor o mâţă punea capcane că să-i nimicească cariera politică şi să-i fure averea unui impecabil motan de afaceri. Adică Bahmuţanca voia să-i pună laba pe gunoiul de căcat a lu’ Prigoană. Abia când Tati meu a schimbat programul, ne-am dat seama că ălea nu erau desene, ci doar un program jegos de ştiri mondene.
Ne-am liniştit, dar nu ne-am calmat. Am refuzat lăpticul. Tati meu ne-o întrebat de ce suntem iritaţi. I-am zis că din cauza lu’ Felie. Şi i-am mai zis că... dacă nu ne zice adevărul..., adică cine e Felie... cum l-o cunoscut..., cum o ajuns să vorbească cu el pe feisbuc..., de ce râde el de ce scrie o mâţă... NOI ne mutăm la MAMA. Bine, şi la Bunicu, că Mama stă cu Bunicu, fiind nevasta lui de câteva decenii. Adevărul e că noi oricum stăm mai mult acolo, da’ aici e vorba de ameninţare. Iar Tati meu a căzut în plasă. O recunoscut tot, ca fraieru’...
Până l-a urmă şi-o cerut şi scuze. O zis că nu mai face aşa ceva. Decât cu acordul nostru. Noi, ca fraierii, am zis că da, îi acceptăm scuzele. Şi ăsta al nostru, Tati meu cum ar veni, s-o dus direct la calculator să vadă ce-o mai scris Felie. Iar Super Motanul cică se pregătea de meci. Se dădea nu-ş ce partidă Olanda – Costa Rica în reluare.
Şi din răzbunare noi iar am făcut pişu pe balamalele de la uşa de la baie!!!

În grădină la Bunicu (2)

Superminiman în acţiune...


2014/07/05

Inamicu' lu' Felie (1)

În război cu Tati meu

De câteva zile am băgat de seamă că Tati meu iubeşte mâţele! Inadmisibil, deoarece nouă ne plac căţeii. Bine, nu luaţi cuvântul iubire la sensul propriu! Şi nici cuvântul mâţe la figurat! Şi nici... OK! Nu mai insist. Ideea e că Tati meu râde ca nărodul de ce scrie unu’ Felie. Nu, nu e felie ăla care scrie, ci un biet motan de felul lui.
Noi am răbdat cât am răbdat să-l vedem bine-dispus pe Tati-meu, dar totul are o limită. Alaltăseară pe noi ne scăpa pişu. Aşa că am strigat la Tati-meu să ne aprindă becul la baie, că doar patul în care dormim nu-i oliţă de noapte. Ăla nimic!. Stătea singur pe balconul mic, la calculator, şi râdea la ce scrisese Felie. L-am întrebat de ce râde aşa, fără motiv. El se sufoca şi-şi dădea singur palme după cap. Ne-o minţit cu neruşinare că nu râde, că se uită doar cum iau bătaie negrii ăia de francezi de la nişte arieni de nemţi. Că de erau români, le zicea lumea ţigani de-a dreptul.
Deci. Am insistat să se aprindă becul. Tati meu râdea într-una la Felie. N-o percutat deloc. Însă nici noi n-am stat să negociem cu Tati meu. Am făcut pişu direct la balamaua de jos a uşii de la baie. Apoi ne-am dus să ne uităm la desene. Şi ne-am răzbunat crunt după ce-am luat o palmă peste bucuţe c-am făcut pişu pe bunătate de uşă. Am ţinut cu Jerry. L-am lăsat pe Tati meu să ţină cu Tom. Sau cu Felie. Oricum, Jerry l-a căsăpit în bătăi pe Felie deghizat în Tom. Tati meu era bona aia neagră căreia i se văd doar picioarele păroase şi mestecăul de mămăligă cu care-l altoieşte pe Felie când nu-l prinde pe Jerry că fură mâncare din frigider. Bine, Tati meu nu are bulane aşa groase şi negre. Şi nu poartă nici fustă. Cel puţin nu când îl vedem noi!
Jerry l-a făcut praf pe motan. Am început să râdem noi. Tati meu n-a gustat râsul nostru. Dimpotrivă, i-a cam pierit lui râsul în timp ce făcea curat în faţa băii. Aşa că ne-o pedepsit şi ne-o închis televizorul. Motivul: cică era ora de culcare. S-o creadă el că ne poate minţi cum vrea. Aşa că nici noi n-am mai râs, ci am început să urlăm a plâns. Să facă bine să dezbumbe televizorul. I-am promis la Tati meu, că dacă nu dă drumul la televizor să văd cum Jerry îl snopeşte în bătaie pe Felie, io nu mă mai duc la grădiniţă.
Tati meu n-o dat drumul la televizor şi noi ne-am ţinut de cuvânt: nu ne-am mai dus la grădiniţă. Oricum e deja vacanţă! Dar s-a pornit un război!!!