2014/09/03

Jurnal (aproximativ) de tată responsabil (6)



1 septembrie. De prea multe ori l-o luat lumea pe Mihnea la întrebări ca faptul ăsta să nu rămână fără urmări. Cea mai frecventă chestionare e cea referitoare la ce-ar vrea el să se facă când va fi mare: medic, inginer, mecanic auto, manager etc. Cel mai normal răspuns al îngerului la asemenea întrebări cretine e următorul:
- Eu îs mare dezsia!
Aşa că lumea se blochează şi nu prea mai insistă. Oricum, eu l-am ameninţat cu bătaia şi i-am zis că în nici un caz, când va fi mare, nu se va face muzeograf, jurnalist sau profesor. Că meserii mai prost plătite ca astea nu cred să fie.
Totuşi, odată viermele curiozităţii intrat unde nu trebuie îşi cam face de cap şi se ajunge te miri unde. Că, de exemplu, aseară ne-am pus la nani înainte să ne prindă tura a doua de „Art attack” pe Disney Junior. Nu de alta, dar ne-am săturat amândoi să ne critice bună-sa că stăm până la miezul nopţii la teveu. Bine, la teveu nu ne-am uitat, dar nici de dormit n-am dormit. Că pe înger l-or apucat poveştile. Şi întrebările:
- Tati meu, tu când o să ai bani mulsi, se-o să te fasi?
...Am crezut că-mi puşcă urechile. Brusc, aerul din plămâni nu mai avea loc să iasă pe nas şi gură şi o dat năvală prin trompele lui Eustachio pe scăriţe, nicovale şi ciocane, răbufnind afară prin urechi.
- Hai no, Tati, nu râde! Nu-si fasi o navetă să pleci în spasiu şi să mă iei şi pe mine?
...
Mi-o mai pierit râsul când am făcut conexiunile. Pentru înger, spaţiul e sinonim cu cerul şi stelele, acolo unde, tot lumea îi zice, e dusă şi Mami lui!